Apa meteorică și Fata Morgana

Dacă tot s-a deschis sezonul la pupat de moaște ale Paraschevei, iar Iașiul e departe pentru craioveni, ar fi păcat să nu avem și noi un prilej de venerație și închinăciune. De câteva zile, se anunță cu surle și trâmbițe noua minune de la Craiova, apa meteorică nu va mai fi plătită prin bunăvoința celei de Sus, din Primărie. Este prima minune din istorie care este anunțată în avanpremieră, așa cum firmele de publicitate au învățat să facă „teasing” în a pune lumea pe jar în preajma lansării unui nou produs.

Până la urmă de ce să nu credem în miracole, dacă până și Celui Mai de Sus care a început să cutreiere meleagurile patriei, i se înfățișează precum lui Iisus paralitici cărora cu un simplu „ridică-te și mergi” li se rezolvă probleme pe care incompetenții de la Casa de Asigurări de Sănătate nu reușeșc să le săvârșească în ani de zile.
Pentru că sunt pregătit ca sensul celor ce urmează să fie deturnat în stilul binecunoscut că m-aș opune unor măsuri benefice pentru populație, precizez de la bun început că modul actual de calcul și facturare al apei meteorice este aberant, iar ceea ce se impune cu adevărat este revizuirea normelor și metodologiei stabilite prin lege, ordine ale autorităților centrale sau standarde naționale, împreună cu restrucurarea din temelii a companiilor de utilități. Facturarea apei meteorice nu este un act de voință al unei autorități prezente sau trecute, ci este în conformitate cu prevederile din Legea 241/2006 -Legea serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare și cu Ordinul 88/2007 al preşedintelui A.N.R.S.C.. Cantitatea de apă nu este scoasă din „burtă”, ea fiind comunicată de către Administraţia Naţională de Meteorologie (ANM), pentru luna anterioară emiterii facturii, corespunzător suprafeţelor totale ale incintelor construite şi neconstruite declarate de fiecare utilizator ponderate cu coeficienții de scurgere recomandați de SR1846-2/2007.

Din păcate, la nivelul actualei conduceri a Primăriei Craiova, pe fondul lipsei totale de experiență administrativă și de cunoștințe economice și nu numai, există convingerea că principiile economice pot fi impuse prin acte de voință, lucru aparent posibil doar în sisteme sociale dictatoriale sau autoritare, și nici acolo în cele din urmă, așa cum istoria recentă a arătat.

Dacă ar fi primul caz, ar putea fi tratat cu oarecare înțelegere, însă executivul recidivează după ce în urmă cu doi ani anunța cu surle și trâmbițe tot felul de măsuri tiribombistice de rezolvare a problemelor și costurilor cu încălzirea centralizată. Nimic nu s-a întâmplat din celebra „fuziune” și „ștergere a datoriilor”, singura măsură palpabilă fiind „înghețarea” administrativă a tarifelor pentru gigacalorie, în fapt eludarea regulilor economice prin subvenționarea directă sau mărirea pierderilor unei societăți comerciale până la limita imploziei. Reducerea prețului gigacaloriei nu a fost însoțită de nici o măsură de restructurare sau retehnologizare care ar fi putut reduce costurile și implicit prețul de vânzare către populație, practicând măsura populistă de tip „alba-neagră” prin care s-a amânat doar momentul prăbușirii societății. Ce se va întâmpla atunci? Simplu, datoriile se vor transfera pe umerii bugetului local sau al celui central, în fapt tot pe banii noștri, însă important va fi că cei responsabili se vor fi îndreptat între timp către alte zone mai ferite de unde să arate cu degetul către cei rămași să le rezolve dezastrul lăsat în urmă.

Dacă veți avea răbdare să citiți arhiva presei locale, veți constata că de ani buni la cârma principalelor entități responsabile cu asigurarea unui trai civilizat în municipiu, s-au perindat tot felul de „politruci” prezentați drept mari specialiști pe post de moaște făcătoare de minuni, care din primele zile descoperă marile „grozăvii” ale predecesorilor, iar după un timp, în urma măsurilor clarvăzătoare, trec societatea de la pierderi la profit. Minunea cum ceea ce astăzi e anunțat profit, devine mâine pierdere sau furăciune, stă doar în capacitatea unor manageri atoateștiutori care confundă actul conducerii cu simplul „a vrea”, uitând inconștient că fără „a putea”, totul nu este decât publicitate mascată într-un ziar obscur care își duce zilele din publicarea urărilor lor de Paște sau Crăciun, plătită tot din buzunarul contribuabilului.

Degeaba un Consiliu Local obedient îți votează cu majoritate fie hotărârea să nu mai plouă, fie apa de ploaie să se scurgă gratis, legile naturii ca și cele ale economiei nu ascultă de „neprețuitele indicații” și totul se va dovedi simplă momeală populistă pentru evidențierea în „întrecerea socialistă” din PSD, cine adună mai multe voturi la prezidențiale.
Soluții există și sunt la îndemână dacă cu adevărat îți dorești ca cetățenii să aibă servicii mai bune și la prețuri mai accesibile.
Desemnarea unor echipe de conducere cu adevărat competente, în bună măsură formată dintre oamenii cei mai experimentați din societatea respectivă, este prima măsură obligatorie. A însărcina un manager să-ți rezolve până nu se plictisește și problema transportului în comun, și a spațiilor verzi și a distribuției de căldură, singura lui specializare din trecut fiind purtatul cu operativitate și talent a servietei sau volanului, este din start falimentar. Doar un proces profesional de selecție poate identifica persoana potrivită, și nu proiecte de management de inspirație copy-paste sau concursuri de fațadă în care pre-alesul primește grila de întrebări cu o zi înainte sau este examinat de o comisie care pune încuietoarea întrebare: nu-i așa că apa caldă e mai caldă decât cea rece?
Echipa managerială odată formată, va trece la treabă analizând structura costurilor din societate și implicit a măsurilor urgente de limitare a acestora prin optimizarea structurii personalului și a organigramei, controlul achizițiilor și prețului de achiziție, creșterea gradului de utilizare a mijloacelor fixe, informatizarea și reducerea birocrației.
După astuparea principalelor „găuri” prin metodele enumerate, urmează aplecarea spre nevoile de investiții și retehnologizare care să asigure reducerea costurilor pe termen lung, apelând la cele mai noi soluții la nivel european urmând dictonul că „sunt prea sărac pentru a îmi cumpăra lucruri ieftine”.
În concluzie, doar măsuri ca cele enumerate pot asigura reducerea costurilor și ulterior a tarifelor plătite de populație. Doar voința Consiliului Local este apă de ploaie, iar după alegeri, ne vom trezi că nu mai plătim apa meteorică, dar Fata Morgana a economiei în portofel se îndepărtează prin plata dublă a apei de la robinet sau a unei alte taxe degrabă inventate de o regie lacomă și nerestructurată, precum balaurului din poveste căruia îi tai un cap și îi cresc în loc două.

Publicat în Gazeta de Sud pe 13 octombrie 2014

Lasă un răspuns